Dacă observăm natura, putem constata că toate creaturile caută un adăpost şi îl apără. Păsările îşi construiesc cuiburi, alte animale au gaura lor, vizuina lor, culcuşul lor, teritoriul lor, etc., şi se luptă dacă un alt animal încearcă să le ia locul. Da, vânătoarea interzisă! Inteligenţa cosmică a fost cea care a împins toate creaturile să-şi rezerve un mic loc în univers pe care altele nu au dreptul de a pune mâna: ea a vrut să le asigure pacea şi liniştea pentru a aduce pe lume progenituri sau pentru a crea. este o lege.

        Fiecare fiinţă a primit deci de la natură dreptul de a poseda un domiciliu care să-i aparţină. este valabil pentru lumea vizibilă ca şi pentru lumea invizibilă. Fiecare spirit are de asemenea un loc care îi este rezervat în spaţiul infinit. Fiecare creatură spirituală ocupă un loc delimitat şi protejat de anumite vibraţii, de anumite culori sau de o chintesenţă particulară, un domeniu unde cel ce posedă vibraţii contrare nu poate veni să provoace perturbaţii.     

        Acolo unde locuieşte un Iniţiat, nici un spirit rău nu are dreptul să intre. Un Iniţiat poate interzice intrarea în locuinţa sa a acestor spirite folosindu-se de simboluri, prin care le ameninţă cu acea sau acea pedeapsă dacă nu respectă interdicţiile. Astfel, mulţi amplasează o pentagramă deasupra uşii (Despre pentagramă a se vedea cap IV din “Limbajul figurilor geometrice” colecţia Izvor). Şi când vrea să facă o ceremonie magică, o mare muncă spirituală, când trebuie să invoce entităţile divine, un Iniţiat rezervă un loc şi îl consacră pentru a interzice intrarea spiritelor rele: el aprinde una sau mai multe lumânări, înconjură locul într-un cerc, unde înscrie nume sacre, arde esenţe, şi în acest spaţiu purificat, are toate condiţiile de a lucra. Singurele care au dreptul de a intra sunt entităţile benefice, în timp ce cele malefice rămân în afară, urlând, ameninţând, şi dacă încearcă să pătrundă ele sunt fulgerate.

        Acum, veţi spune, de ce aprinde un mag lumânări sau făclii? Pentru că înainte de a întreprinde o muncă sacră, o ceremonie magică, el trebuie să cheme lumina. Lumina trebuie să prezideze totul, iar magul care trebuie să facă o ceremonie, preotul care trebuie să spună slujba, aprinde cel puţin o lumânare pentru ca lumina să fie prezentă. Şi când lumina este prezentă, tenebrele sunt îndepărtate. Magul ştie de asemenea că focul este o uşă care se deschide lumii de sus, pentru că focul reprezintă limita între lumea fizică şi lumea eterică. Prin foc, este mai uşor să ai acces la lumea divină.

        Cât despre cei care utilizează lumânările sau făcliile pentru practicile lor de magie neagră, ei trebuie să ştie că comit un veritabil sacrilegiu. Focul, despre care mitologia povesteşte că a fost furat din Cer pentru salvarea omului, nu trebuie să fie folosit la orice. Vă spuneam chiar că, atunci când trebuie să folosiţi o lumânare, este preferabil ca mai înainte să o consacraţi unei idei sau unei entităţi celeste: Mama Divină, Tatăl Celest, Spiritul Sfânt, Sufletului universal, Arhanghelul Mihail... Flacăra acestei lumânări va forma astfel în invizibil o barieră de lumină în jurul vostru.

        În locurile unde trăiesc oameni, milioane şi miliarde de entităţi vin, pleacă, circulă, fără ca ei să-şi dea seama. Deci, dacă nu faceţi nimic pentru a le împiedica, creaturile inferioare, găsind uşa deschisă, pot veni să fure sau pot comite alte stricăciuni. Iar voi nu puteţi să vă plângeţi Justiţiei divine, ea vă va răspunde: “E vina voastră, nu aţi pus o pancardă “Proprietate privată. Intrarea interzisă”, sau cel puţin o sârmă subţire, în mod simbolic”. Dacă via voastră nu este îngrădită, nu vă miraţi dacă vi se fură strugurii.

        La fel, dacă inimile voastre, sufletele voastre, spiritele voastre rămân deschise celor patru vânturi fără a fi consacrate, protejate, înconjurate de o barieră de lumină, spiritele tenebroase, indezirabilii, au tot dreptul de a intra, au dreptul de a face stricăciuni şi de a pleca luându-vă toate comorile. Nu putem să le pedepsim, propietarul trebuie să-şi ia precauţii. În acelaşi fel cum în trecut se protejau vilele şi castelele cu ajutorul zidurilor şi şanţurilor pline cu apă, la fel discipolul trebuie să ridice în jurul lui pereţi, ziduri şi fortificaţii. Voi faceţi asta? Nu, rămâneţi expuşi venirii şi plecării nepoftiţilor, şi apoi vă plângeţi că aţi fost prădat sau că vă simţiţi trist şi nefericit, epuizat. Priviţi în natură: nimeni nu are încredere, păsările, fiarele, insectele ridică în jurul lor obstacole pentru a împiedica ca cineva să le găsească şi să le captureze. De ce omul este aşa de naiv şi încrezător şi crede că nici un inamic nu îl ameninţă, şi că el va fi menajat? Desigur, în plan fizic el este apărat, da, dar în planul invizibil el aleargă spre cel mai mari pericole.

        Unii se întreabă cum se face că Dumnezeu a lăsat spiritele răului să intre la ei, de ce nu îi protejază... Ce întrebare stupidă! Dacă ei nu se protejază ei înşişi, de ce Să-i protejeze Dumnezeu? Ei da, sunt reguli şi legi care trebuie cunoscute. Omul are toate puterile de a se opune, de a spune nu spiritelor tenebroase, dar dacă nu o face, nimeni nu o va face în locul său.

        Nu depinde decât de voi să faceţi ce trebuie făcut pentru a ţine la distanţă entităţile răufăcătoare şi să atrageţi spirite luminoase, spunând în fiecare zi: “Domnule Dumnezeu, Maică Divină, Sfântă Treime, Îngeri şi Arhangheli, servitori a lui Dumnezeu, servitori ai luminii, amici celeşti, toată fiinţa mea vă aparţine, veniţi să vă instalaţi, serviţi-vă de mine pentru gloria lui Dumnezeu şi pentru venirea Împărăţiei lui Dumnezeu pe pământ.” Iată ce trebuie să repetaţi în fiecare zi. Dacă nu o faceţi, nu vă miraţi că alţii vor fi cei care se vor instala.

        Pentru ca locuinţa voastră să fie protejată, trebuie ca voi, proprietarul, să fiţi decis să o încredinţaţi spiritelor divine; din acel moment, spiritele tenebroase ce s-au introdus fără ştirea voastră sunt obligate să o părăsească. Dar atât timp cât le toleraţi, ele continuă să abuzeze. Totul depinde de voinţa proprietarului, stăpânului casei. Decizia sa este cea care contează. Îngerii şi Arhanghelii nu au nici un drept să vină să se instaleze la noi fără consimţământul nostru, pentru că ei nu comit niciodată vreo violenţă. În timp ce alţii, care sunt născuţi sub semnul violenţei, nu ezită să se instaleze cu forţa.

        Aşa cum spiritele luminii sunt respectuoase şi aşteaptă pentru a intra ca voi să le invitaţi, tot aşa spiritele tenebrelor sunt îndrăzneţe şi fără respect. Da, ce diferenţă în atitudinea acestor două categorii de creaturi! Dar cum fiinţa umană nu este instruită, ea nu ştie cum să acţioneze şi lasă să intre diavolii, care se instalează şi se cramponează, în timp ce îngerii rămân în afară spunându-şi: “E ocupat, noi nu mai putem intra”. Însă dacă luaţi chiar voi decizia şi vă adresaţi entităţilor celeste pronunţând aceste cuvinte magice: “Iată, eu sunt stăpânul casei: dispuneţi de tot apartamentul, de toate piesele, sunt ale voastre”, în acel moment ele devin foarte puternice şi îndrăzneţe, se aruncă asupra celorlalţi, care o şterg.

        Vă revelez purul adevăr, şi trebuie să vă străduiţi să ajungeţi până la acest grad de conştiinţă şi în fiecare zi să pronunţaţi aceste cuvinte de consacrare: “Spirite luminoase, dispuneţi de mine, vă dau totul, sunt în serviciul vostru”. Puteţi să adăugaţi şi alte cuvinte mai poetice dacă vreţi, dar în acelaşi sens adăugând şi: “pentru realizarea Împărăţiei lui Dumnezeu pe pământ”. Da, nu trebuie niciodată să uităm aceste cuvinte: realizarea Împărăţiei lui Dumnezeu pe pământ, pentru că, dacă nu le precizaţi, toată fiinţa şi energiile voastre pot fi utilizate pentru alte realizări, pentru alte activităţi.

        Şi de ce realizarea Împărăţiei lui Dumnezeu pe pământ? Pentru că este sarcina pe care Iisus ne-a lăsat-o când a spus: “Cereţi Împărăţia lui Dumnezeu şi Dreptatea sa”, şi mai ales în rugăciunea Domnească: “...vie Împărăţia Ta, fie Voia Ta, precum în Cer aşa şi pe pământ.” Prin aceste cuvinte Iisus a repetat şi amplificat, vrând să extindă asupra întregii lumii omeneşti, această cugetare a lui Hermes Trismegistul: “Ceea ce este jos, este ca şi ceea ce este sus”. Afirmând această corespondenţă între sus şi jos, Hermes Trismegistul a pus bazele magiei.

        Magia nu este altceva decât o comparaţie între pământ şi Cer. Iată definiţia cea mai veritică a magiei: o muncă unde se compară fără încetare pământul şi Cerul. Şi prin această comparaţie, omul înţelege ce muncă are de făcut pe pământ: să facă să vibreze pământul în armonie cu Cerul, să facă să coboare Cerul pe pământ...

        Realizarea divinului în materie, este magia divină, teurgia.

Metoda egipteană

Se aşază într-o cutie metalică (de la o conservă) 16 ace de cusut vechi, se toarnă lapte peste ele şi se pune la fiert. Se fierbe până se evaporă laptele, se carbonizează şi începe să fumege. Când nu a mai rămas din lapte decât funingine, se ia cutia cu ace, se scoate din casă şi, înainte de apusul soarelui, se aruncă într-o apă curgătoare sau într-o baltă.

Alungarea unei boli trimise din afară

Printr-un efort de voinţă chemăm sufletul persoanei moarte sau imaginea celei vii care se face vinovată de producerea bolii. Cerem iertare apoi faţă de cel chemat pentru răul pe care i 1-am făcut şi care 1-a determinat să ne trimită boala:

lartă-mă, în numele Domnului.

în timpul acestei proceduri poate apărea starea de vomă, în­soţită de frisoane şi ameţeli puternice, guturai, puternice lăcrimări


Metoda indiană

La amiază se pune pe foc o tingire cu sare. Dacă într-un interval de douăzeci de minute sarea devine cenuşie sau maronie, există farmece. Dacă sarea se înnegreşte repede sau începe să se audă prin cameră tot felul de voci, gemete şi explozii, înseamnă că există farmece foarte puternice şi sarea trebuie închisă până se carbonizează în întregime.

în acest caz vom continua să ardem zilnic sare, până când exploziile încetează.

Care este explicaţia? Sarea este saturată cu multă energie interioară, cristalele ei servind drept antene care recepţionează ener­gia cosmică. Când descompunem sarea prin calcinare, cristalele eliberează această energie, care începe să ardă energiile dăunătoare ale răului.

Metoda creştină

Se afumă casa cu tămâie, se stropeşte cu apă sfinţită, se pune deasupra uşii de la intrare crenguţe de pelin sau pelin negru.

Metoda Magiei Albe

Metoda constă în deschiderea spaţiului. Spaţiul conţine o mulţime de meridiane ale energiei albe şi energiei focului. Pentru a le extrage, trebuie ca trei oameni să se aşeze sub formă de triunghi cu vârful spre răsărit şi, ţinându-se de mâini, să dea capul pe spate şi să privească cerul. Ei îşi imaginează cerul albastru, iar pe fondul acestuia un toroid de culoare albă (ca variante, cerul poate fi violet, verde, albastru-intens sau cenuşiu, iar toroidul -violet, verde, roşu sau oranj).

Astfel, cei trei se concentrează şi îşi conectează la meridian corpurile lor energetice superioare. Imediat ce'imaginea toroidului pe cer este foarte bine conturată în mintea celor trei participanţi, s-a încheiat faza de căutare a meridianului.

Faza următoare este deschiderea spaţiului. Cei trei îşi imaginează că rup toroidul în trei părţi. Apoi aşteaptă până când resimt toţi trei o clătinare. Atunci desfac imediat mâinile şi se împrăştie.

în punctul de desfacere a spaţiului începe să pătrundă energia albă, atât de puternică încât poate pârjoli iarba de pe locul respectiv. Energia aceasta distruge „lucrăturile" şi blestemele, curăţă locuinţele, amplifică biocâmpul, poate atrage din Cosmos fluxuri puternice de alte energii, întăreşte canalele de legături telepatice.