A oferi flori este o tradiţie aproape universal răspândită. Oferim flori pentru a ne manifesta admiraţia, respectul, dragostea. Femeile, mai ales, sunt sensibile la flori; dacă vreţi să câştigaţi prietenia unei femei, oferiţi-i flori. Evident, poate acest lucru nu va fi suficient. Există anumite femei cărora puteţi să le oferiţi toate florile pe care le găsiţi la piaţă fără să puteţi să le câştigaţi prietenia; pentru că există alte flori de oferit, flori invizibile, şi pe ele trebuie să ştiţi să le oferiţi: florile sufletului vostru.

        Priviţi un trandafir: simţiţi imediat ceva atât de poetic, încât starea voastră interioară se va transforma. O senzaţie, oricât de slabă ar fi ea, un sentiment, cât de slab ar fi, modifică deja ceva în profunzimea fiinţei voastre. Floarea pe care o priviţi vă vorbeşte prin culorile sale, forma sa, parfumul său, ea îşi deschide drum în voi, prin intermediul corpurilor subtile, pentru a trezi în sufletul vostru forma, parfumul, culoarea căreia îi corespunde. Şi este la fel, bineînţeles, pentru un obiect respingător. De aceea, trebuie să fiţi atenţi să nu vă înconjuraţi decât de prezenţe armonioase, frumoase, pure... pentru că influenţa lor pătrunde în voi. Şi cum în domeniul spiritual există calităţi şi virtuţi care corespund acestei armonii, puţin câte puţin, aceste calităţi şi virtuţi se vor manifesta în voi.

        Tot ceea ce vă înconjoară exercită o influenţă asupra voastră, chiar dacă nu sunteţi conştienţi de acest lucru. Dar tocmai, este important să deveniţi conştienţi de acest lucru pentru a face o muncă benefică. Dacă simţiţi că un obiect sau o creatură vă influenţează favorabil, trebuie să deschideţi conştient porii voştri interiori pentru ca aceste influenţe să vă penetreze profund. Dacă nu-i deschideţi, chiar şi cele mai bune lucruri vor rămâne ineficace, ele nu vă vor atinge.

        Mergeţi pe malul unui pârâu, după un izvor care străluceşte, şi gândiţi-vă că este imaginea adevăratei surse a vieţii, care trebuie să strălucească şi să curgă pentru voi... Mergeţi după soare, contemplaţi-l, deschideţi-vă lui ca să trezească în voi soarele spiritual, căldura sa, lumina sa... Mergeţi după flori pentru a le cere secretul parfumului lor, şi ascultaţi-le ca să învăţaţi să extrageţi şi voi chintesenţele cele mai parfumate ale inimii voastre şi ale sufletului vostru... Totul vorbeşte, numai oamenii nu ştiu să asculte, nu ştiu să asculte nici soarele, nici arborii, nici stâncile, nici lacurile, nici munţii, nici păsările, nici propria lor voce interioară care vorbeşte fără încetare. Dar dacă trebuie să asculte bârfe sau calomii, imediat îşi deschid urechile. Nu înţeleg de ce sunt aşa stupizi: sunt atâtea lucruri frumoase de ascultat, de privit, de înţeles, de ce se opresc tot timpul asupra a ceea ce este inutil şi meschin?

        Priviţi acest trandafir: el este mic, dar este mare în mine pentru că îmi revelează multe lucruri, de aceea îl iubesc. El este fericit, îmi surâde, şi eu la rândul meu îl privesc cu dragoste pentru că el intră în mine şi trezeşte alţi trandafiri în inima mea şi în sufletul meu. De ce nu încercaţi şi voi? Sfătuiesc chiar şi femeile care aşteaptă un copil să se gândească în această perioadă a gestaţiei să lucreze din când în când cu trandafirii, ca să influenţeze favorabil copilul ce-l poartă.

        Spiritele trandafirilor sunt entităţi ce vin de pe planeta Venus şi care au acceptat să se încarneze pe Pământ pentru a ajuta oamenii. Dar nu cunoaştem încă această misiune a trandafirilor, ne servim de ei pentru a orna apartamentele şi grădinile, pentru a atrage un bărbat sau pentru a seduce o femeie. În realitate, trandafirul este aici pentru a ne revela un drum de cea mai mare perfecţiune, drumul adevăratei iubiri, dragostea care nu întemniţează, dragostea care eliberează. Iată rolul şi mesajul trandafirului. Dacă el este regele florilor, este pentru că el ne învaţă dragostea adevărată. În ziua în care oamenii vor înţelege sacrificiul pe care el îl face venind printre ei şi vor accepta mesajul său, poate vor începe să-i semene: pe unde vor trece, ei vor înmiresma atmosfera cu un parfum delicios.

        În Paradisul terestru, Dumnezeu i-a încredinţat Evei îngrijirea vegetaţiei, de aceea, trăind printre flori, Eva a început să degaje ea însăşi un parfum de flori. În momentul primului păcat, ea a pierdut această calitate. Înainte de cădere, aceste parfumuri emanau din ea pentru că poseda calităţi şi virtuţi care se manifestau întocmai în plan fizic, sub formă de parfumuri. Pentru că un parfum este expresia fizică a unei virtuţi, de asemenea, un miros urât este expresia fizică a unui viciu. Dacă femeile sunt acum atât de atrase de parfumuri şi simt nevoia de a se parfuma, este pentru că doresc inconştient să regăsească acest dar pe care-l aveau în Paradis, de a degaja natural parfumuri. Dar a se parfuma nu este cea mai bună metodă: dacă ele vor învăţa să-şi dezvolte anumite calităţi şi virtuţi, ele vor regăsi parfumul lor, ele vor regăsi adevărata lor frumuseţe.

        Dintr-un punct de vedere mai general, problema parfumurilor, mirosurilor pe care fiinţa umană le degajă, este un subiect foarte interesant. Dacă vă veţi observa, veţi vedea că corpul vostru nu are tot timpul acelaşi miros. Când sunteţi tulburat, sau furios, veţi remarca că mirosurile devin dezagreabile. Iar când trăiţi sentimente magnifice, corpul vostru poate produce emanaţii aproape tot atât de parfumate ca cele ale florilor.

        De mult, îmi amintesc, în timpul unei plimbări în pădure pe care am făcut-o cu prietenii mei în regiunea Lyon-ului, am remarcat o tânără fată de aproximativ optsprezece ani pe care nu am cunoscut-o până atunci. Aparent, ea nu avea nimic particular, dar când a trecut pe lângă mine, am simţit că degajă un parfum, dar un parfum de o puritate, de o prospeţime, de o poezie extraordinară. Am rămas stupefiat, avea, aş putea spune, parfumul unei flori de munte. Eram atât de intrigat, că am întrebat-o dacă s-a parfumat. Ea mi-a răspuns că nu, şi după expresia feţei sale, era evident că spunea adevărul. Deci corpul ei degaja acest parfum de flori. Nu am mai revăzut-o după acea plimbare, dar n-am uitat niciodată acel parfum. Eu nu cred că îşi dădea seama de acest dar extraordinar. Există femei care ar da averi pentru a avea natural un astfel de parfum.

        Vrăjitorii, vrăjitoarele aveau cunoştinţe care le permiteau să fabrice duhori insuportabile pentru a atrage demonii. Şi dacă există obiceiul de a arde parfumuri, esenţe în temple, biserici şi locuri sacre, este tocmai pentru a alunga spiritele tenebrelor şi a atrage spiritele luminii. Se spune în Biblie că parfumul sacrificiilor celor drepţi urca până la nările lui Dumnezeu care se delecta. Da, este adevărat, Dumnezeu respiră suflete, este o realitate: sufletul celor drepţi degajă un parfum care atrage prezenţa entităţilor luminoase, şi chiar Sfântul Duh vine să respire parfumul acestor suflete.

        Evident, aceste parfumuri spirituale sunt aşa de subtile că nu le putem simţi în planul fizic. În tinereţea mea în Bulgaria, când locuiam aproape de Maestrul Peter Deunov şi când mă invita să-l vizitez acasă la el, eram tot timpul impresionat de un parfum ce mă mira, care nu semăna cu un altul, un parfum care nu venea nici din flori, nici din fructe, din nimic altceva. Era cu siguranţă parfumul sufletului său, a inimii sale. Eram foarte tânăr, nu puteam încă să-mi explic astfel, dar la fiecare vizită simţeam aceeaşi senzaţie de puritate, de sfinţenie, ca un parfum, şi nu l-am mai întâlnit în altă parte, pentru că în realitate, acest parfum nu exista în planul fizic, şi probabil sufletul meu îl percepea în planul astral.

        Este deci foarte important de a ajunge prin munca noastră spirituală să ameliorăm calitatea parfumurilor corpului nostru fizic, nu pentru a atrage oamenii ci pentru a atrage prietenii din lumea invizibilă, pentru că ei iubesc parfumurile unui suflet pur. De ce să nu le oferim această bucurie? Prin arderea esenţelor, alungaţi spiritele tenebroase şi atrageţi entităţile celeste, este minunat. Dar aceasta nu ajunge, trebuie să ştiţi cum să răspândiţi din interior parfumul purităţii, al sfinţeniei